Cerul se joacă liber cu minţile noastre. E negru; până şi luna l-a părăsit. E singur, e malefic şi ne cuprinde dintr-o privire. Din când în când, un bec impertinent îşi permite să îl alunge. Dar nu la nesfârşit, căci lupta abia câştigată se şi pierde în stingerea becului. Filamentul refuză să funcţioneze. Intră în grevă şi, orice i-ai oferi, nu va accepta. Pretenţiile lui sunt prea mari. Părăsim îndureraţi becul suferind... Căutăm luna. Ne pare rău pentru